Investigația psihosomatică: Șapte observații clinice
Autor: Pierre Marty, Michel de M’Uzan, Christian David
EFG, Bucureşti, 2019, 276 pag.
Stoc epuizat.
„De multă vreme psihanaliza nu se mai limitează doar la domeniul nevrozelor. Câmpul său s-a extins puţin câte puţin pentru a transforma și îmbogăți domenii ale cunoaşterii dintre cele mai diverse. În ceea ce privește Medicina, de aici a apărut mai întâi o nouă disciplină a minții, apoi s-a constituit progresiv o materie originală și fundamentală, Psihosomatica, al cărei domeniu de dezvoltare și aplicare încă nu poate fi cuprins. Această disciplină, cum adesea am menționat, aparține de tradiția lui Hipocrate, dar iese în evidență prin introducerea revoluționară a conceptului de Inconștient. Este adevărat că initial acesta era perceput în special prin indermediul multiplelor sale expresii mentale, însă descoperirea sa la nivelul somaticului pur a fost sugerată chiar de geniala descoperire freudiană a Sinelui, ca instanță înrădăcinată în biologie.“
Partea nevăzută a ființei: Eseuri de psihanaliză
Autor: Vera Şandor
EFG, Bucureşti, 2019, 120 pag.
„Aducând împreună insight-uri din domenii diverse precum psihanaliza, filozofia, poezia şi religia, Vera Şandor explorează importanţa şi complexitatea muncii psihanalitice. Aceste eseuri excelente se extind asupra unei multitudini de subiecte: ele se referă la teoria psihanalitică, concentrându-se pe unele dintre postulatele principale ale psihanalizei, precum teoria inconştientului (aşa cum este exprimată în credinţe, vise, creativitate şi în procesul psihanalitic) şi continuitatea psyche-soma. Eseurile acoperă, de asemenea, problematici tehnice, precum dificultăţile întâlnite de psihanalişti în utilizarea tehnicii psihanalitice în patologiile borderline şi, în consecinţă, nevoia de a adapta tehnica la acest tip de patologie. Elaborând pe această temă, Vera Şandor descrie dificultăţile cele mai generale, cu care analistul este confruntat în munca terapeutică şi explorează problema autenticităţii necesare pentru a performa această meserie în mod eficient.“
Itinerar de psihanaliză
Autor: Vera Şandor
EFG, Bucureşti, 2005, 360 pag.
Întâlnirea psihanalistului cu pacientul său nu este – atunci când are într-adevăr loc – o întâlnire obişnuită. Ea nu este codificabilă în aspectul ei esenţial de comunicare inconştientă, metaforică, enigmatică, afectivă. Nu este o întâlnire medicală deşi „pretextul”, motivul conştient, sau vârful aisbergului presupun un simptom, o boală, o cerere de vindecare.
Nu este o întâlnire amicală, deşi ea presupune posibilitatea confesiunii, ca şi încrederea în alb: „Nu ştiu dacă am reuşit să vă fac să înţelegeţi problema, nevoia dumneavoastră de a fi salvator, faptul că vă simţiţi vexat că nu aţi reuşit, faptul că acest copil simte abandonul mamei…”, spun eu unui tată. El însă îmi răspunde simplu: „Nu am înţeles chiar tot, dar am înţeles că suntem pe mâini bune.”
Nu este o întâlnire religioasă deşi credinţa, spovedania, culpa, secretul, angoasa sunt deseori prezente ca într-un confesional.
Nu este întâlnirea cu un pedagog, deşi cererea de „savoir faire”, de acte, tehnici şi proceduri este şi ea nu numai prezentă, ci uneori chiar presantă… Şi cât de greu ne este uneori să răspundem la întrebarea pe care cu naivitate o auzim uneori semnalându-ne eşecul de comunicare şi cel empatic dintre părinţi şi copii: „Cum să procedez cu el?” însemnând de fapt „Învaţă-mă să-l iubesc.”… În concepţia freudiană, sexualitatea umană este o psihosexualitate cu o ontogeneză. Este o istorie a diferitelor moduri de a iubi – încorporând, dominând, triumfând, negând valoarea, dăruind, rivalizând, posedând, ucigând, perpetuând etc. – o istorie a modurilor de relaţie cu obiectul de iubire, cel sexual, cel pulsional, este o istorie a dinamicii activ/pasiv la nivelul fiecărei pulsiuni parţiale, o istorie a modalităţilor defensive puse în joc în diverse etape, o istorie a intricării curentelor tandru şi senzual, o istorie a intricării Erosului cu Thanatosul, a capacităţii de a suporta ambivalenţa fără a distruge relaţia sau a fragmenta unitatea subiectivă, o istorie a evoluţiei emoţiei de la corp spre cuvânt şi a păstrării conexiunii dintre afect şi corp, este, în ultimă instanţă, o istorie a separărilor de diverse forme de plăcere, de integrare a lor în alte forme, o istorie a separărilor de diversele obiecte parţiale pentru a le integra în obiectul întregit, real.
Diagnosticul psihanalitic
Autor: Nancy McWilliams
EFG, Bucureşti, 2015, 421 pag.
“Aceasta este o carte pentru toţi clinicienii care aspiră să îşi înţeleagă profund clienţii şi să îi ajute să trăiască pe deplin şi autentic. McWilliams sintetizează un veac de înţelepciune clinică şi o oferă într-o formă care e accesibilă şi folositoare oricăror clinicieni, indiferent de convingerile teoretice. Prima ediţie a Diagnosticului Psihanalitic este o lucrare clasică; a doua este extraordinar de clară şi de artistică. Aceasta este McWilliams, maestru clinician şi profesor, cu tot ce are mai bun.”
Jonathan Shedler, PhD.Departamentul de Psihiatrie, Şcoala de Medicină a Universităţii din Colorado
“În această carte accesibilă şi plină de pasiune, McWilliams furnizează principii organizatoare care să ne ajute să înţelegem psihopatologia fără a suprasimplifica sau a evita întrebările dificile ridicate de diagnoză. Când citeşti cartea lui McWilliams te simţi ca şi cum o cunoşti. De la un capăt la celălalt al cărţii răzbate extraordinara sa umanitate, înţelepciune, un simţ profund etic, preocuparea sensibilă faţă de pacienţii săi. A doua ediţie include şi o prezentare actualizată a teoriei ataşamentului, trimite la contribuţiile teoriei relaţionale şi la cercetările din neuroştiinţe şi integrează înţelegerea contemporană a somatizării şi apărării. Obligatoriu de citit pentru orice clinician în formare.”
Joyce A. Slochower, PhD. Programul Postdoctoral în Psihoterapie și Psihanaliză, Universitatea din New York
Introducere în opera Kleiniană
Autor: Hanna Segal
EFG, Bucureşti, 2016, 152 pag.
Stoc epuizat.
Aceasta este o retipărire a ediţiei revăzute şi extinse a celui mai lucid şi cuprinzător studiu al scrierilor Melaniei Klein. Dr. Segal a adăugat importante capitole noi despre opera timpurie a Melaniei Klein şi despre tehnică, de asemenea o listă cronologică completă a publicaţiilor ei.
Hanna M. Segal s-a născut în Polonia în august 1918 şi a studiat medicina în Varşovia şi Paris înainte să se califice la Şcoala de Medicină Poloneză (Polish Medical School) în Edinburgh în 1943. A devenit psihanalist patru ani mai târziu, fiind formată de Melanie Klein, cu Paula Heimann şi Joan Riviere ca primi supervizori. Dr. Segal după aceea s-a calificat în analiza copilului şi apoi a devenit analist formator în Societatea Psihanalitică Britanică (British Psychoanalytical Society) în 1951-52. Pe urmă a fost Preşedinte al Societăţii Britanice de psihanaliză (British Psychoanalytical Society) şi Vice-preşedinte al Asociaţiei Internaţionale de Psihanaliză (International Psychoanalytical Association). Este membru al Colegiului Regal de Psihiatrie (Royal College of Psychiatry) şi a fost de asemenea Profesor Vizitant la Catedra Memorială Freud (Freud Memorial Chair), Colegiul Universitar (University College), Londra.
Cuplul și istoria sa
Autor: Eric Smadja
EFG, Bucureşti, 2017, 192 pag.
Stoc epuizat.
Cuplul și istoria sa pune două întrebări la care încearcă apoi ulterior să răspundă: ce este cuplul și cum arată o istorie a sa?
Numeroși autori, poeți, romancieri, filosofi, eseiști, oameni de știință, specialiști în diferite domenii au studiat această realitate complexă și compozită – cuplul uman, heterosexual dar și homosexual. Și nu de puține ori aceștia și-au restrâns demersul și discursul la una sau la câteva trăsături ale cuplului, asociindu-l după cum urmează: iubirii – cu nuanțele și inevitabilele ei suferințe; elementelor sale – procese și produse psihice; vieții sexuale – cu principiile și disfuncționalitățile ei; instituției căsătoriei – cu istoria, regulile, reprezentările și practicile sale schimbătoare din punct de vedere cultural; funcției de reproducere – biologică și socială; funcției de creștere și educare a copiilor (cuplul parental); de asemenea, funcției de cooperare economică și socială fondată pe diviziunea sexuală a sarcinilor comune; istoriei, schimbărilor și caracteristicilor sociologice ale cuplului contemporan; aspectelor juridice care conferă un statut, drepturi și obligații unor forme de uniune conjugală, maritală și non maritală, heterosexuală și homosexuală.
Limbajul lui Winnicott
Autor: Jan Abram
EFG, Bucureşti, 2013, 530 pag.
Stoc epuizat.
„Există numeroase cărţi despre Winnicott. Originalitatea celei de faţă constă în aceea că se apropie de o enciclopedie. Lumea utilizează – de fapt în mod neinspirat, nepotrivit – expresiile lui Winnicott (ca de pildă falsul Self) sau îi atribuie uneori lui Winnicott anumite interpretări ale conceptelor uzuale din psihanaliză (de exemplu cel de sexualitate). Graţie lui Jan Abram, acest lucru nu va mai trece neobservat de acum înainte.”
«Această carte umple un gol în literatură. Ceea ce au făcut Laplanche şi Pontalis pentru Freud iar Hinshelwood pentru Klein a făcut acum Jan Abram pentru Winnicott, care este fără îndoială unul dintre greii (marile nume ale) psihanalizei actuale.»
Judy Cooper, British Journal of Psychotherapy
Fundamentele tehnicii psihanalitice
Autor: R. Horacio Etchegoyen
EFG, Bucureşti, 2011, 726 pag.
Stoc epuizat.
„Această carte poate avea doar meritul de a-l ajuta pe psihanalist să îşi găsească propria cale şi să devină coerent cu el însuşi” ( R. Horacio Etchegoyen)
„Apariția Fundamentelor tehnicii psihanalitice trebuie sa fie salutată ca un eveniment considerabil. Veritabilă enciclopedie de tehnici psihanalitice explicate, comentate, restituite în contextul lor teoretic, această carte, ivită dintr-o experiență de predare de 40 de ani, oferă cititorului o viziune completă a tuturor practicilor psihanalitice. Sigmund Freud, Anna Freud, Melanie Klein, Jacques Lacan sau Donald W. Winnicott: toate marile figuri ale psihanalizei sunt prezentate aici în așa fel încât cititorul să poată înțelege specificitatea tehnicilor lor. Nicio lucrare de o asemenea anvergură nu a fost publicată de la Tratatul lui E. Glover. Diferitele teme sunt expuse după o metodă istorică observând cum apar și se dezvoltă conceptele, cum se leagă și se precizează ideile, cum se estompează sau se confundă. Rezultă o carte care rezumă o lungă experienţă și care va fi utilă reflecției psihanaliștilor, studenților și tuturor celor interesați de universul psihanalitic.” (Daniel Widlöcher – prefață la ediția franceză)
Manual de psihologie și patologie clinică generală
Autori: René Roussillon, C. Chabert, A. Ciccone, A. Ferrant, N. Georgieff, P. Roman
EFG, Bucureşti, 2010, 798 pag.
Traducere din limba franceză: Andrei Constantinescu, Alexandru Ioan Drăguţ, Ioana Georgescu, Magda Ionescu, Brînduşa Pop
Stoc epuizat.
Nu au existat până în prezent reprezentări teoretice de ansamblu ale istoriei subiectivităţii şi ale vicisitudinilor sale psihopatologice, de la naştere până la vârsta adultă. Intenţia autorilor acestui Manual de psihologie şi psihopatologie clinică generală este de a îndrepta această carenţă prin prezentarea implicaţiilor riguroase ale procesului prin care bebeluşul, copilul, copilul în perioada de latenţă şi adolescentul îşi construiesc propria viaţă psihică în legătură cu universul parental şi cu interrelaţiile care-l constituie. Reflectând teoriile şi practicile psihanalitice, autorii re-trasează în primul rând istoria psihică a realităţii; apoi, ei prezintă logicile, în mare parte inconştiente, care circumscriu formele de expresie ale psihopatologiei. Este abordat, la rândul său, aportul adus câmpului psihopatologiei de către neuroştiinţe. Abordarea proiectivă completează, în cele din urmă, acest demers de ansamblu, oferind o metodă de mijlocire a înţelegerii subiectivităţii ce este proprie clinicianului. Alcătuit în această manieră, manualul se adresează tu-turor, studenţi, tineri profesionişti şi psihologi cu experienţă, preocupaţi să aibă o privire de ansamblu actuală a cunoaşterii abordării clinice a vieţii psihice şi a formelor patologiei sale.
Jurnalul unei schizofrene
Autor: Marguerite A. Sechehaye
EFG, Bucureşti, 2011, 124 pag.
Traducere din limba franceză: Mihaela Dumitru
Stoc epuizat.
Vom cunoaște acum confidențele pe care Renée mi le-a făcut la puțin timp după vindecarea sa, confidențe descriind primele sentimente de irealitate pe care le-a simțit atunci când avea cinci ani. „Îmi amintesc foarte bine de ziua când s-a întâmplat asta. Plecasem să mă plimb singură (eram la țară, în călătorie), așa cum făceam uneori. Dintr-o dată, un cântec în germană se făcu auzit de la școala prin fața căreia tocmai treceam. Erau copii care aveau lecția lor de muzica. M-am oprit pentru a asculta, și în acel moment un sentiment bizar și făcu loc în mine, sentiment dificil de analizat, dar care semăna cu toate acelea pe care le-am simțit mai târziu: irealitatea. Mi se părea că nu mai recunoșteam școala, ea devenise mare cât o cazarmă, și toți copiii care cântau îmi păreau a fi prizonieri obligați să cânte. Era ca și cum școala și cântecul copiilor erau separate de restul lumii. În același moment, ochii mei percepeau un lan de grâu căruia nu-i vedeam limitele. și această imensitate galbenă, strălucitoare sub soare, legată de cântecul copiilor prizonieri în școala-cazarmă din pietre șlefuite îmi dădea o așa angoasă încât am început să plâng în hohote. Apoi am alergat în grădina noastră și am început să mă joc «pentru a face ca lucrurile să redevină la fel ca în fiecare zi» – adică pentru a reintra în realitate. A fost pentru prima dată când au apărut elementele care mai târziu trebuiau să fie mereu prezente în sentimentul meu de irealitate: imensitatea fără limite, lumina strălucitoare și lustrul, netedul materiei.
Nebunii minuscule
Autor: Jacques André
EFG, Bucureşti, 2010, 128 pag.
Traducere din limba franceză: Daniela Luca
Stoc epuizat.
„Nebunii minuscule… Ideea nu este îndepărtată de cea care îl face pe Freud să scrie o Psihopatologie a vieţii cotidiene, anume o întâlnire într-un acelaşi loc a ordinii şi a dezordinii, a ceva precum „inconştientul nostru cel de toate zilele”. De la nebuniile minuscule la nebuniile ucigaşe este mai mult decât un pas, atunci când nebunia devine evidentă, uneori delirantă, atunci când nu mai există decât soluţia de a-l face să dispară pe cel apropiat, prea iubit, prea urât. Era în Guadelupa, acum douăzeci de ani.” Jacques André
„Jacques André este unul dintre cei mai cunoscuţi psihanalişti francezi la noi. În lumina celor de mai sus, el îmi pare şi cel mai „francez”. Ca şi alte scrieri ale sale, cea de faţă nu este uşor de citit, fiindcă ea condensează o experienţă a gândirii în filigran, care împleteşte organic clinica şi consideraţiile teoretice.” Brînduşa Orăşanu
***
Jacques André este membru al Asociaţiei Psihanalitice din Franţa şi profesor de psihopatologie psihanalitică la Universitatea Paris VII. Este autor al multor lucrări, printre care Psihanaliza şi sexualitatea feminină, 100 de cuvinte ale psihanalizei, Imprevizibilul în şedinţă, Tipuri de incest ş.a., precum şi coordonatorul colecţiei Petite Bibliothèque de Psychanalyse, PUF, Paris.
Forme de incest
Autori: Jacques André, Annie Birraux, Monique Cournut-Janin, André Green, Françoise Héritier, Nathalie Zaltzman
EFG, Bucureşti, 2010, 122 pag.
Traducere din limba franceză: Monica Balaşa
Stoc epuizat.
„Incestul este universal prohibit dintotdeauna şi pretutindeni. El este în aceeaşi măsură dintotdeauna şi pre-tutindeni transgresat. Prohibiţia incestului, fantasma incestuoasă ca şi trecerea la act au vârsta umanităţii. Crima umană prin excelenţă (ca şi paricidul) incestul, fantasma sa, ocupă în psihanaliză o poziţie privilegiată. La ora când violenţele incestuoase mobilizează atenţia generală cum să îi reînnoim înţelegerea?
Colocvii de psihanaliză.
Cazuri clinice și reflecții teoretice
Coordonator ştiinţific: psihanalist, Vera Şandor
EFG, Bucureşti, 2010, 787 pag.
Traducători: Simona Chiru, Petruţa Gheorghe, Daniela Luca, Ioana-Maria Novac
Veţi găsi în această carte implicit şi în filigran fascinanta experienţă a întâlnirii dintre terapeut şi persoana în suferinţă psihică, avatarurile căutării de sens, modalităţile surpinzătoare de acces la sursele şi potenţialul de vindecare din fiecare om, teoria psihanalitică acţionând ca terţ obiectiv şi ca reper, regulile stricte şi aspre ale cadrului, vârste ale omului, speranţe ale terapeutului, succese şi eşecuri, emoţie şi ştiinţă.
– Vera Şandor
In astfel de chestiuni — spune D.W. Winnicott mai departe — răspunsul este că întotdeauna sunt mai multe lucruri de câştigat din iubire decât din educaţie. Iubirea, în acest context, înseamnă totalitatea îngrijirilor acordate bebeluşului şi copilului, ce faciliteazăprocesele de maturizare.
– D.W. Winnicott
Mulţi dintre cei care intimidează şi obţin plăcere din teama, durerea şi umilinţa celor mai slabi, învaţă în familiile lor, de mici, prin defensa utilizată în mecanismul indentificării cu agresorul, cum să-i rănească şi să-i intimideze pe ceilalţi. Bătăuşul, el însuşi un copil rănit, vede greşelile celorlalţi mult mai pregnant. Chior împărat în ţara orbilor.
– Luis Rodriguez de la Sierra y Escobar
Aceste „istorii” de azi sunt despre copii, copilărie şi alte lucruri fragile, uşor de distrus. Aceste „ istorii”formează Generaţia.
– Anatoli Eduard Reghintovschi
100 de cuvinte ale psihanalizei
Autor: Jacques André
EFG, Bucureşti, 2010, 98 pag
Traducere din limba franceză: Vera Şandor şi Radu Niciporuc
Stoc epuizat.
Freud (1856-1939) Viena, 19, Bergasse… strada este liniştită, imobilul este burghez. Apartamentul e la primul etaj. Să urci scările, să calci pe urmele lui Abraham, ale lui Ferenczi, ale lui Ştefan Zweig, dar şi ale Dorei, ale lui Ernst, Omul cu şobolani, sau ale lui Sergueï, Omul cu lupi, este pentru psihanalistul de azi un moment ciudat; fără îndoială, aşa fusese şi pentru «micuţul Hans» în ziua vizitei lui la «Profesor». Treci pragul, o clipă iluzia persistă, intri în sala de aşteptare, păstrată aşa cum a fost. Poţi aştepta însă mult şi bine… EI au golit tot, EI l-au alungat pe Freud. Apartamentul e gol, muzeul conservă neantul. Pentru a vedea şi restul, canapeaua, martorii arheologici ai unei civilizaţii îngropate, infantilul umanităţii – Freud nu colecţiona decât vise – trebuie să urmăreşti drumul exilului şi să te duci la Londra, pe Maresfield Gardens nr. 20 (acolo unde a murit Freud, la 23 septembrie 1939). EI au alungat de asemenea şi psihanaliza şi au ars cărţile. Psihanaliza împarte cu arta «degenerată» onoarea de a nu fi suportate de niciun regim totalitar, indiferent de natura lui – nici psihiatria, nici diferitele psihoterapii comportamentale nu se pot lăuda în acest sens. La ceva trebuie să fie bună şi libertatea. Pierderea dragostei este, cel puţin o nefericire neprevăzută, care nu ţine de dragostea propriu-zisă. În primul rând, pentru că prima dragoste nu este cea pe care o oferim, ci aceea al cărei obiect suntem, iar această stare de pasivitate legată de dependenţa provocată în copilăria timpurie, lasă o amprentă ce nu poate fi ştearsă cu uşurinţă; să iubeşti e una, să fii iubit e cu totul alta, ce decepţionant când la un „te iubesc” ţi se răspunde plat cu un „şi eu” (Barthes). În consecinţă, pentru că trebuie să se renunţe la obiectele primei iubiri: cel mai rău lucru nu este că sunt interzise – asta le face şi mai dezirabile – ci faptul că sunt trădate; tatăl, mama, iubesc întotdeauna pe altcineva. Obiectul iubirii se pierde întotdeauna, răul suprem e întotdeauna cert, el s-a întâmplat deja. Adevărată tragedie, care transformă chiar de la început iubirea într-o nefericire, separă pe vecie iubitul de iubita lui, chestiune cu care Racine şi-a construit tot edificiul teatrului său, cu deosebire „Andromaca”: Oreste o iubeşte pe Hermiona, care îl iubeşte pe Pyrrhus, care o iubeşte pe Andromaca, care îl iubeşte pe Hector, care e mort…
Evadarea din sine
Încălcarea graniţelor şi dorinţa de comuniune, lucrare apărută în colecţia Idei ii aplicaţii psihanalitice a IPA
Autor: Ilany Kogan
EFG, Bucureşti, 2008, 160 pag.
Traducere din limba engleză: Ioana-Maria Novac
Ilany Kogan este o psihanalistă şi o autoare israeliană de renume mondial, care s-a specializat în lucrul cu supravieţuitorii Holocaustului şi cu copiii şi nepoţii acestora, Evadarea din sine este un studiu al cazului unui nu extrem de traumatizat al unui cuplu de maghiari, „supravieţuitori de la Wallenberg”, adică dintre cei care au reuşit să fugă de maşinăria nazistă a morţii, refugiindu-se într-o casă protejată de Ambasada Suediei din Budapesta. Prima parte a cărții spune povestea muncii ei analitice cu acest bărbat. Atunci când descrie încercările pacientului de a o invada, de a fuziona cu ea și de a o distruge, Ilany scrie precum un maestru al romanului. În același timp, Ilany nu se dă înapoi de la a relata propriile dureri și suferințe, pe măsură ce se angajează în relația cu o persoană care este și victimă, și agresor, identificându-se cu agresorii naziști. Relatarea care rezultă ne dă fiori pe șira spinării. Mai apoi, Ilany formulează aspectele importante pe care le-a scos la iveală analiza sa: doliul şi doliul patologic; apărarea maniacală; simbioza normală şi cea patologică; încălcarea graniţelor de timp şi spaţiu, din interior şi din exterior, a graniţelor realităţii şi fantasmei; structura Sinelui şi, de o importanţă deosebită, transmiterea transgeneraţională a fenomenelor mintale. Cartea de faţă este un studiu foarte elegant şi oportun şi îl recomand în mod deosebit pentru uşurinţa lecturii şi claritatea expunerii.
– Joseh Berke
Această lucrare este un manual pentru studierea abordării emoţionale şi tehnice cu privire la tratamentul pacienţilor care au suferit de pe urma violenţelor războiului sau care au în rândul membrilor familiilor supravieţuitori ai Holocaustului. Am cea mai profundă admiraţie pentru capacitatea lui Ilany Kogan de a face faţă şi de a conţine emoţiile puternice ale pacientului, şi de a le folosi în interpretări psihanalitice perfecte. Această carte este o capodoperă despre cum să decodificăm şi să utilizăm contratransferul.
– David Rosenfeld
Teroare comunistă şi rezistenţă culturală.
Experimentul Piteşti
Autor: Irena Talaban
EFG, Bucureşti, 2007, 456 pag.
Traducere din limba franceză: Radu Clit
S-au scris multe cărți despre comunismul din România. Însă niciuna de un psihanalist. Scrisă de Irena Talaban, doctor în psihologie clinică și psihopatologie, cartea „Teroare comunistă și rezistență culturală” a fost publicată pentru prima dată în Franța, în anul 1999. Este în primul rând o carte despre comunismul de zi cu zi, despre natura umană și despre până unde se poate împinge „fabricarea” omului. Este, mai ales, o carte despre România – România cea vie, actuală, complexă, paradoxală. Și trebuie spus că nu este o carte „ușoară”. Prima parte cuprinde mărturii de-a dreptul sfâșietoare ale deținuților politici din închisorile comuniste din România anilor ’50. Din mărturiile acestor oameni reiese tehnica pusă în aplicare în celula-spital a închisorii de la Pitești, tehnică ce avea ca scop distrugerea reperelor valorice ale deținuților și crearea de „oameni noi”. A doua parte a cărții compară o cură psihanalitică din Bucureștiul comunist cu una din Franța, ajungând la concluzia că psihanaliza nu are nimic de spus despre comunism. În schimb, experiența oamenilor ce au trăit regimuri totalitare poate aduce ceva psihanalizei. România prezentă se construiește cu românii de ieri, toți supraviețuitori ai reeducării comuniste. „O societate care încă nu știe tot ce i s-a întâmplat în regimul comunist are nevoie de această carte, chiar dacă adevărurile extrem de crude pe care ni le spune Irena Talaban îi vor tulbura pe cititori.” (Vera Șandor, psihanalist)
Tratat de psihopatologia adolescenţei
Autori: Daniel Marcelli şi Alain Braconnier
EFG, Bucureşti, 2006, 776 pag.
Traducere din limba franceză: Andrei Constantinescu, Larisa Damian, Magda Ionescu, Sorina Pătraşcu
Stoc epuizat.
Fiecare vârstă a vieţii îşi are particularităţile ei: funcţionarea psihică este şi ea inclusă. De la bebeluş şi până la omul în vârstă, psihopatologia nu poate fi înţeleasă în funcţie de un acelaşi parametru. Interacţiunea şi îmbinarea modelelor de abordare, indiferent că sunt fiziologice, psihologice, psihanalitice, cognitive şi educative, constituie o regulă în practica clinică.
__________________________
Prezenta lucrare propune o abordare completă, clinică şi terapeutică, a psihopatologiei caracteristice adolescenţei. În structura sa, Tratatul de psihopatologia adolescenţei cuprinde:
- Prezentarea, analiza şi compararea modelelor de înţelegere a adolescenţei
- Studiul psihopatologic al conduitelor centrate pe acţiune, corp, mentalizare şi sexualitate
- Studiul marilor categorii nosografice, al căror obiectiv esenţial este de a arăta modul în care criza sau procesul adolescenţei colorează manifestarea simptomatică sau suscită particularităţile structurale o Patologia situaţională şi factorii de risc: analiza relaţiilor dintre adolescent şi familia sa, a dificultăţilor şcolare, a patologiilor somatice o Abordările terapeutice, situate în perspectivă cu analizele clinice
- Această ediţie cuprinde numeroase actualizări, îndeosebi în capitolele despre anorexia mentală, sexualitate, depresie, terapie, tentativele de suicid, formele de dependenţă, precum şi aspectele medicale şi juridice ale îngrijirii adolescenţilor
Tratatul de psihopatologia adolescenţei se adresează cu precădere psihiatrilor, psihologilor, psihanaliştilor, psihomotricienillor, pediatrilor, educatorilor, asistenţilor sociali, tuturor celor implicaţi în îngrijirea şi protecţia adolescentului.
__________________________
Daniel Marcelli este profesor de psihiatria copilului şi adolescentului, şeful serviciului de pedopsihiatrie, spitalul La Milétrie, Poitiers, Franţa, precum şi autor al numeroase lucrări de psihopatologia copilului şi adolescentului.
Alain Braconnier este psihiatru, psihanalist la Centrul Philippe-Paumelle, Paris.
Spaima de prăbuşire.
Explorări psihanalitice
Autor: Donald Woods Winnicott
EFG, Bucureşti, 2006, 737 pag.
Traducere din limba engleză: Daniela Luca
Stoc epuizat.
O lucrare omagială, publicată postum, în memoria lui D. W. Winnicott, sub coordonarea soţiei sale, Clare Winnicott, şi a lui Ray Shappard şi Madeleine Davis, care au depus un efort remarcabil pentru a lucra manuscrisele lui Winnicott şi a le constitui într-un volum inedit de explorări psihanalitice în gândirea şi clinica renumitului psihanalist. Prezentul volum, foarte amplu, este constituit din 4 secţiuni diferite ca şi conţinut: în prima parte, Psihanaliză şi practică, cuprinde articole despre principalele concepte teoretice şi despre practica clinică în psihanaliza copilului, precum: „Deziluzia timpurie”, „Spaima de prăbuşire”, Interpretarea în psihanaliză”, „Despre utilizarea obiectului”, „”Experienţa reciprocităţii mamă-copil” etc. A doua parte, Psihoterapia psihanalitică pentru copii şi adolescenţi, este structurată cu precădere pe elemente de clinică şi tehnică winnicottiană în terapia copiilor: „Jocul squiggle”, „Interviu psihoterapeutic cu un adolescent”, „Valoarea consultaţiei terapeutice” etc. Interesant în arhitectura acestui volum este segmentul dedicat altor psihanalişti renumiţi, deoarece cuprinde diverse recenzii, prezentări de carte şi autori, necrologuri, în care Winnicott reuşeşte o analiză minuţioasă într-o scriitură iscusită. A patra parte, Despre alte forme de tratament, este o colecţie de articole despre diferite alte forme de terapie a maladiilor psihice, existente la acea epocă, Winnicott prezentându-le principiile, avantajele, dezavantajele, cu exemplificări de cazuri: terapia prin electroşocuri, terapia ocupaţională, lobotomia frontală. Clare Winnicott relata, într-o reflecţie asupra operei lui Donald Winnicott: „cheia esenţială a operei sale, referitoare la obiecte şi fenomene tranziţionale, poate fi găsită în propria sa personalitate, în modul său de a interacţiona şi în întreg stilul său de viaţă. Mă refer la capacitatea sa de joacă, ce nu l-a părăsit niciodată, ce l-a condus în mod necesar spre aria de cercetare, pe care a conceptualizat-o…”
Citindu-l pe Freud.
Descoperirea cronologică a operei freudiene
Autor: Jean-Michel Quinodoz
EFG, Bucureşti, 2005, 472 pag.
Traducere din limba franceză: Sorina Pătraşcu
Stoc epuizat.
«Mai este Freud de actualitate? Şi-au păstrat ideile sale valoarea universală? Dar metoda terapeutică ce decurge din ele, cura psihanalitică, ce loc mai are în epoca noastră? Celor care îşi pun astfel de întrebări, le voi răspunde că psihanaliza este cât se poate de vie: „revoluţia psihanalitică”, după cum o numea Marthe Robert (1964), se află încă în desfăşurare. Pentru a arăta asta, am conceput Citindu-l pe Freud ca o abordare ce pune în evidenţă vitalitatea ideilor lui Freud şi ale psihanalizei. Am utilizat, pe cât posibil, cuvinte din limbajul de toate zilele, ca şi Freud în limba germană, fapt care nu a diminuat cu nimic complexitatea gândirii lui. Mi se pare important ca textele şi ideile lui Freud să fie accesibile oricui, pentru ca lectura uneia sau alteia dintre operele sale să ne vorbească şi să ne aducă ceva care ne atinge în mod personal. Făcând ecou la tot ce este mai profund în fiinţa noastră, lectura operei freudiene poate deveni punctul de pornire al unei explorări lăuntrice. Din acest punct de vedere, Freud ne îndeamnă să parcurgem la rândul nostru traseul pe care l-a urmat el din momentul în care a descoperit inconştientul, în cursul auto-analizei sale. De-a lungul întregii sale vieţi, nu a făcut doar o descoperire, ci o succesiune de descoperiri, una antrenând-o pe alta. Din acest motiv citirea operelor lui Freud în ordine cronologică prezintă mai mult decât un interes istoric: este descrierea unui demers explorator ce ne poate servi ca ghid de-a lungul propriilor căutări interioare, până când ne vom găsi propria cale.» (J.-M. Quinodoz)
Jurnal clinic.
Fără simpatie nu există vindecare
Autor: Sándor Ferenczi
EFG, Bucureşti, 2005, 351 pag.
Traducere din limba germană: Christian Ferencz-Flatz
Stoc epuizat.
«Într-un studiu despre ultimele lucrări ale lui Ferenczi, apărut de curând, Johannes Cremerius enumeră autorii care au căutat material pentru construcţiile lor, aşa cum formulează el, în mina deschisă de Ferenczi; toţi au în comun faptul că se servesc de la Ferenczi, fără să îl citeze, fără să-l numească. Cremerius redactează o listă de autori, ale căror scrieri datorează mult analistului. El îi enumeră printre alţii pe: Winnicott, Mahler, Little, Masud Khan, Spitz, Nacht, Kohut, Searles, Sullivan, Fromm-Reichmann, Rosen, Moreno, Fairbairn, Guntrip. Cremerius îşi încheie panorama cu următoarele cuvinte, pe care aş vrea să le citez: „După cum arată acest raport, pentru mulţi, Ferenczi a devenit în ultimii 50 de ani cariera din care şi-au extras materialul pentru «noile lor construcţii», adesea fără a indica originea – fapt ruşinos pentru mult lăudata onestitate a ştiinţei”. Oricât de familiare ne-ar fi paradoxurile filiaţiei în analiză, această listă este impresionantă şi, pe lângă că nu este completă, nu este nici foarte exactă şi nici foarte corectă, în special faţă de Sacha Nacht, deoarece el este unul dintre primii, alături de Lacan, care citează cu multă precizie ultimele lucrări cunoscute ale lui Ferenczi. În schimb, lista cuprinde cel puţin patru personalităţi importante dintre analiştii cei mai influenţi de astăzi, făcând abstracţie de întemeietorul psihodramei (Moreno) şi de cel al analizei directe (Rosen); mă refer la Spitz, Searles, Winnicott, Masud Khan, care au creat un număr de concepte fundamentale, fără a se achita de datoria lor teoretică.»
Fantasmele
Autor: Michele Perron-Borelli
EFG, Bucureşti, 2005, 116 pag.
Traducere din limba franceză: Teodor-Alexandru Pricop
Stoc epuizat.
«Descoperirea inconştientului este fondată în principal pe interpretarea viselor, care s-a aflat în centrul auto-analizei lui Freud. Visul şi fantasma sunt inseparabile, căci ţin ambele de un acelaşi proces, care constă în a exprima, într-o formă conştientă mai mult sau mai puţin deghizată, o dorinţă inconştient refulată.» «Pentru Freud, reveriile noastre diurne, ca şi visele nocturne, sunt „realizări ale dorinţei”. Vom sublinia totuşi ceea ce le diferenţiază: în timp ce visul se prezintă celui care doarme într-o manieră halucinatorie care îi oferă o evidenţă comparabilă cu cea a unei percepţii reale, fantasma din reveria diurnă (fantasma conştientă) este recunoscută cu uşurinţă în decalajul său faţă de realitatea actuală.» «Freud a menţionat că asemenea reverii, frecvente în special la adolescenţă, reprezintă cel mai adesea o anticipare a realizării dorinţelor erotice sau ambiţioase. Dacă ne referim la experienţa pe care fiecare o poate avea în ceea ce priveşte acest fel de reverii conştiente, putem uşor constata că ele pun mereu în scenă persoane. Acestea din urmă, cărora se adresează dorinţele noastre secrete, sunt astfel presupuse a fi susceptibile a le răspunde şi a le satisface. Chiar aceste reverii pot implica în mod egal terţi când sunt puse în joc interdicţii sociale sau pur şi simplu probleme de autoritate şi de rivalitate.»
Complexul Œdip
Autori: Roger Perron şi Michele Perron-Borelli
EFG, Bucureşti, 2005, 140 pag.
Traducere din limba franceză: Teodor-Alexandru Pricop
Stoc epuizat.
«Psihanaliza propune o teorie generală a funcţionării psihice, în care complexul Œdip apare ca una dintre componentele dominante. Este, chiar din acest motiv, una dintre noţiunile psihanalitice cele mai bine cunoscute publicului larg, dar şi dintre cele mai banalizate.» «Astăzi, nu există copil care să ceară o mângâiere mamei sale fără a fi declarat „un mic Œdip”… mai ales dacă e vorba de un băieţel. Căci dacă este vorba de o fetiţă care cochetează pentru a-şi seduce tatăl, situaţia se complică. Œdipul se declină oare la feminin?» «Structurarea œdipiană se naşte din punerea în joc a unei duble diferenţe: diferenţa între sexe şi diferenţa între generaţii, care sunt, şi una şi cealaltă, constitutive în orice cultură într-o ordine simbolică.» «Conceptul de „complex”, utilizat izolat, a căpătat, în discuţiile cele mai banale, sensul unui aspect neplăcut al personalităţii: „ai un complex” înseamnă în acest caz că „îţi lipseşte încrederea în tine, că te laşi împiedicat de inhibiţii deplorabile…”. Acest termen, pe care Freud l-a împrumutat târziu de la Jung, nu fără reticenţe, voia de fapt să sublinieze extrema complexitate a dinamicii psihice aflate în lucru în „Œdip”.» «Ceea ce denumeşte sintagma „complexul Œdip” este o organizare fantasmatică esenţial inconştientă, pentru că este refulată. Acesta nu exercită mai puţin, asupra tuturor oamenilor, efecte decisive, pe întreaga durată a dezvoltării şi vieţii lor. Mitul exprimă întocmai această fantasmă inconştientă, într-o „reîntoarcere a refulatului” cultural elaborată de către civilizaţii.»
O psihanaliză: De ce?
Autor: Roger Perron
EFG, Bucureşti, 2004, 220 pag.
Traducere din limba franceză: Magda Ionescu
Stoc epuizat.
Ce este psihanaliza? Unii vorbesc despre ea ca despre o revoluţie, alţii spun că este o falsă ştiinţă, de altminteri depăşită de tehnici mai moderne; pentru unii ea face miracole, pentru alţii este o urzeală de iluzii nefaste. Şi cine sunt psihanaliştii? Dacă mă duc să vorbesc cu unul, la cine o să nimeresc? Va trebui, într-adevăr, să spun tot? Iar el ce o să-mi spună? Cum se petrece o psihanaliză? E adevărat că nu vorbeşti acolo decât despre sex? Şi transferul, ce e asta? Oare nu risc o alienare mai rea ca orice? Şi de ce ar trebui să plătesc pentru asta? Sunt părinţii întotdeauna vinovaţi, oare? Etc. Toate aceste întrebări sunt întemeiate şi găsesc în această lucrare răspunsuri clare, scurte şi la obiect. O carte ce trebuie deschisă pentru a înţelege mai bine un domeniu fundamental al ştiinţelor umane care a marcat secolul al XX-lea şi pentru a cunoaşte fundamentele şi caracteristicile unei cure psihanalitice. Roger Perron este psiholog clinician, psihanalist şi director onorific de cercetare la CNRS. Este membru titular al Societăţii psihanalitice din Paris. Autor a peste cincisprezece lucrări, el a publicat de curând Epistole către copiii care se ascund în oamenii mari, PUF, 2000
Tratat de psihopatologia copilului
Autor: Daniel Marcelli
EFG, Bucureşti, 2003, 640 pag.
Traducere din limba franceză: Sorina Pătraşcu, Camelia Petcu, Daniela Popa
Stoc epuizat.
Fiecare vârstă a vieţii îşi are particularităţile ei: funcţionarea psihică este şi ea inclusă. De la bebeluş şi până la omul în vârstă, psihopatologia nu poate fi înţeleasă în funcţie de un acelaşi parametru. Interacţiunea şi îmbinarea modelelor de abordare, indiferent că sunt fiziologice, psihologice, psihanalitice, cognitive şi educative, constituie o regulă în practica clinică. Prezenta lucrare propune o abordare completă, clinică, terapeutică, a psihopatologiei caracteristice copilăriei. În structura sa, Tratatul de psihopatologia copilului cuprinde:
- Prezentarea bazelor teoretice ale psihopatologiei copilului (pedopsihiatria clinică, normalul şi patologicul la copil, examinarea copilului), din perspectiva noilor contribuţii în domeniul evaluării diagnostice (primele interviuri, consultaţiile terapeutice, testele şi scalele pentru copii…)
- Analiza psihopatologică a conduitelor copilului: somnul, motricitatea, limbajul, tulburările oroalimentare şi sfincteriene, tulburările funcţiilor cognitive şi ale comportamentului, conduitele agresive şi sexuale, dar şi jocul şi creativitatea copilului.
- Studiul marilor categorii nosografice: defectologie, epilepsie, tulburări psihosomatice etc, precum şi stări depresive, tulburări anxioase, nevrotice, psihotice.
- Copilul în mediul său: familia sa, şcoala, lumea medicală – cu noi informaţii din clinică (semiologia durerii, sindroame diverse, carenţa afectivă) şi din domeniul protecţiei copilului.
- Demersul terapeutic: prezentarea succintă a căilor terapeutice posibil de ales pentru copil şi pentru familia sa.
Tratatul de psihopatologia copilului se adresează cu precădere psihologilor, psihanaliştilor, psihiatrilor, pedagogilor, educatorilor, asistenţilor sociali – tuturor celor implicaţi în îngrijirea şi protecţia copilului
