Puncte de cotitură, Vol. I
Autor: T. Berry Brazelton
EFG, Bucureşti, 2007, 756 pag.
De la naştere la 3 ani. Dezvoltare emoţională şi a comportamentului copilului tău
Traducere din limba engleză: Sorina Pătraşcu
Cartea scrisa de reputatul medic pediatru T. Berry Brazelton este dedicata tuturor parintilor si bebelusilor lor, dar si bunicilor, educatorilor si adultilor care lucreaza cu copiii. Volumul de peste 700 de pagini reprezinta o carte fundamentala despre bebelusi si copiii pana la trei ani, scrisa pe limba tuturor. Aspectele abordate in cele 43 de capitole sunt extrem de importante in dezvoltarea copilului. In prima parte a cartii, autorul realizeaza o prezentare amanuntita a “punctelor de cotitura” – acele momente cheie in dezvoltarea motorie, cognitiva si emotionala a copilului – incepand de la nastere si pana la trei ani. Alimentatia, somnul, abilitatile motorii si cognitive, deprinderea toaletei, comunicarea sunt explicate in fiecare etapa de dezvoltare a copilului.
In cea de-a doua parte a cartii sunt abordate dificultatile dezvoltarii copilului – probleme de care se lovesc cei mai multi dintre tinerii parinti. Alaptare la san sau cu biberonul? Cand ar trebui puiul meu sa inceapa deprinderea toaletei? Oare este bine sa luam copilul in pat cu noi? Care este cea mai buna metoda de a disciplina micutul curios? Ce trebuie sa ma astept de la medicul copilului? Toate acestea sunt abordate atat din punct de vedere medical – pediatric, cat si din perspectiva psihologica – aceea a bebelusului ca persoana.
In incercarea de a raspunde la toate aceste intrebari, Puncte de cotitura este menita sa completeze , nu sa inlocuiasca, sfaturile oferite de pediatrul copilului tau. Cartea este un ajutor important, dar in niciun caz nu reprezinta o alternativa la ingrijirea medicala absolut necesara copilului.
Puncte de cotitura dezvaluie universul vast care se ascunde in fiecare bebelus si ii ajuta pe parinti sa-si inteleaga mai bine copiii, inca de la nastere.
Puncte de cotitură, Vol. II
Autor: T. Berry Brazelton şi Joshua D. Sparrow
EFG, Bucureşti, 2008, 634 pag.
De la 3 la 6 ani. Dezvoltarea emoţională şi comportamentală a copilului tău.
Traducere din limba engleză: Petruţa Grigoriu
Milioane de proaspeţi părinţi din întreaga lume s-au bazat pe înţelepciunea dr-ului Brazelton şi pe teoria „punctelor de cotitură” cu privire la creşterea bebeluşilor şi a prichindeilor. Însă „copiii Brazelton” cresc. Puncte de cotitură – De la trei la şase ani arată părinţilor cum să aplice această abordare înnoită în ceea ce priveşte anii „magici” – de la vârsta preşcolară până în clasa întâi. Împreună cu pedopsihiatrul de la Harvard Medical School, dr Joshua Sparrow, interpretează dorinţele, temerile, luptele, visele şi victoriile acestor ani, cu multă empatie şi mult umor şi cu aceeaşi înţelegere caracteristică faţă de punctul de vedere al părinţilor.
ÎN PARTEA ÎNTÂI, doctorii Brazelton şi Sparrow realizează profilul a patru tipuri diferite de copii, într-un mod încântător şi, în acelaşi timp, revelator. Pagină după pagină, ei arată cum recunoaşterea punctelor de cotitură predictibile (salturi universale de dezvoltare şi perioadele de regresie care le însoţesc) pot oferi o fereastră plină de înţeles către dezvoltarea intelectuală şi emoţională a copilului, ajutându-i pe părinţi să facă faţă, cu sensibilitate şi empatie, problemelor de comportament ale acestuia.
PARTEA A DOUA prezintă cele mai importante provocări şi aspecte problematice pentru părinţii moderni, dintr-o perspectivă expertă şi cu sfaturi de sprijin. Printre subiectele abordate se numără: Adopţia. Astmul. ADHD (Tulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate). Servicii de îngrijire a copilului. Sarcinile din gospodărie şi banii de buzunar. Calculatorul. Depresia. Diferenţele. Dizabilităţile. Divorţul. Familii de toate felurile. Problemele alimentare. Sinceritatea. Umorul. Boala şi spitalizarea. Pierderea şi suferinţa. Manierele. Mutarea. Siguranţa. Sexualitatea. Somnul. Nevoile speciale. Întârzierile în vorbire. Înjuratul şi cuvintele urâte. Televizorul. Jucăriile.
Psihanalistul şi copilul
Autor: Antonino Ferro
EFG, Bucureşti, 2011, 266 pag.
Traducere din limba italiană: Anatoli Eduard Reghintovschi
Stoc epuizat.
Dr. Antonino Ferro este un membru distins al IPA, al Societăţii Italiene de Psihanaliză, formator, supervizor atât în cadrul Societăţii Italiene, cât şi cadrul Societăţii Americane de Psihanaliză. A predat psihanaliza în cadrul câtorva universităţi din Italia, dar mai ales în cadrul Institutelor de Psihanaliză Europene, precum şi din America de Nord şi de Sud sau Autralia. Este psihanalist de copii şi adolescenţi şi, ca şi Klein şi Bion, nu vede nicio diferenţă fundamentală de abordare şi nici ca tehnică psihanalitică în ceea ce priveşte lucrul cu copii sau cu adulţi. Psihanaliza este una singură . ,,Psihanalistul şi copilul” oferă cititorului acces la o gândire clinică şi la o experienţă pe care Antonino Ferro le transmite cu multă vigoare şi talent; el îşi aşează sistemul conceptual pe ideile lui Bion, precum şi pe cele ale lui William şi Madeleine Baranger – câmpul bipersonal. Ca şi Bion, Ferro subliniază că nu este atât de interesat în conţinut, cât, urmându-l pe Freud, mai ales de aparatul psihic, atfel spus, de mintea însăşi. Bion priveşte ca scop al analizei creşterea psihică şi a capacităţii de a conţine şi dezvolta gânduri. Bion pune un accent sporit pe importanţa gândurilor ,,nesaturate” şi pe interpretările care permit pacientului să-şi dezvolte în continuare gândirea. Acestea se regăsesc în dezvoltarea conceptuală şi gândirea clinică cuprinse în cartea ,,Psihanalistul şi copilul”. O ilustrare remarcabilă o reprezintă conceptul de ,,interpretări slabe” dezvoltat împreună cu Bezoari (Ferro, Bezoari, 1989). Dincolo de acestea, vignetele clinice, desenele,visele şi, cu precădere, accentul pe care autorul îl pune asupra minţii analistului, fac din ,,Psihanalistul şi copilul” nu doar un tratat de tehnică, ci şi un punct de pornire responsabil într-o călătorie niciodată uşoară.
Învățând să asculți
Autor: Dr. T. Berry Brazelton
EFG, Bucureşti, 2015, 185 pag.
Stoc epuizat.
După Puncte de cotitură, Editura Fundaţiei Generaţia are bucuria să vă anunţe apariţia unui nou titlu de acelaşi autor – Învăţând să asculţi.Dr. T. Berry Brazelton (,,Probabil cel mai de încredere pediatru american“ – New York Times) ne dezvăluie propria sa poveste de-o jumătate de secol în care i-a ascultat pe copii şi părinţi, i-a tratat, i-a înţeles şi a vorbit în numele lor.O carte plină de inspiraţie despre cum să-ţi asculţi copilul. «Părinţii care au bebeluşi vulnerabili, au nevoie să înveţe semnalele pe care le dau copiii lor atunci când sunt copleşiţi: căscatul, sughiţul, încruntatul, scuipatul sau vărsăturile. Privirea pierdută în sus, arcuirea corpului sau, dimpotrivă, o anumită moliciune, toate pot fi semne prin care nou-născutul comunică – „mi-e de ajuns“. Proaspeţii părinţi încep să înveţe acel limbaj de autoprotecţie. Pare că bebeluşul le spune: „Vreau să interacţionez şi să învăţ despre tine şi lumea din jurul meu – doar atât cât pot“. Iar atunci când sistemul său este suprasolicitat, pare că spune: „Mi-ajunge. Dă-mi timp“ ».
Psihanaliza copilului astăzi
Editor: Luis Rodriguez de la Sierra
EFG, Bucureşti, 2008, 186 pag.
Traducere din limba engleză: Iuliana Diaconu
Stoc epuizat.
Cu toate că au existat numeroase alte contribuţii semnificative în domeniul psihanalizei copilului şi adolescentului, diferenţele majore în teorie şi practică stau încă sub semnul celor trei nume importante din acest domeniu: Anna Freud, Melanie Klein şi Donald Winnicott. Acest volum îşi propune să ofere o înţelegere a diferenţelor existente între teoriile propuse de aceştia, precum şi să descrie stadiul actual de dezvoltare a psihanalizei copilului, la un moment în care se încearcă o reconciliere cu privire la diferenţe şi găsirea acelor aspecte unificatoare necesare unui progres viitor. Aceste eforturi sunt ilustrate de reunirea unor perspective diferite, fiecare dintre acestea influenţând psihanaliza copilului astăzi. „În ciuda influenţei teoretice majore şi a modelelor de lucru psihanalitic cu copiii oferite de aceşti trei analişti de referinţă, majoritatea psihanaliştilor, atât din cadrul Societăţii Britanice, precum şi din alte societăţi psihanalitice preferă să lucreze doar cu adulţi. Doar o mică parte dintre analişti îşi fac o formare şi în psihanaliza copilului, în timp ce restul acordă o atenţie redusă oportunităţilor pe care psihanaliza copilului le poate oferi cu privire la ceea ce înseamnă practica, observarea şi cercetarea în domeniul psihanalizei. Cu toate acestea, în ultimii ani a existat un interes sporit din partea diferitelor instituţii guvernamentale şi a unor organizaţii internaţionale pentru psihanaliza copilului, domeniu a cărui importanţă a fost întotdeauna subliniată de către cei trei autori menţionaţi anterior: rolul dezvoltării psihice din primii ani de viaţă pentru evoluţia ulterioară a individului. Ceea ce devenim în viaţa adultă îşi are originile în primele experienţe ale copilăriei.” – Fragment din Introducere
Colaboratori: Robin Anderson, A. H. Brafman, Luis Rodriguez de la Sierra, Rose Edgcumbe, Edna O’Shaughnessy şi Anne-Marie Sandler
Volumul face parte din Colecţia Idei Psihanalitice, sub egida Institutului de Psihanaliză, publicată pentru prima dată de editura Karnac.
A îndura adolescenţa.
Lucrul clinic cu adolescenţii şi părinţii lor
Autor: Michel Vincent
EFG, Bucureşti, 2008, 304 pag.
Traducere din limba franceză: Magda Ionescu
Stoc epuizat.
Adolescenta constituie un moment esential al vietii, în legatura cu care în prezent sunt deseori mentionate tulburari spectaculare. Departe de senzational, Michel Vincent ne propune o reflectie asupra practicii sale cotidiene cu adolescentii, de treizeci de ani încoace, bazata pe experienta sa la Centrul Alfred Binet din Paris, institutie emblematica de psihiatria copilului si adolescentului. Teoria psihanalitica este firul conducator în clinica sa. El dezvolta o abordare metapsihologica fina si riguroasa a proceselor la adolescenta, aliind experienta sa de psihanalist cu o reflectie asupra textelor freudiene. Sprijinindu-se pe numeroase relatari, povesteste odiseea unor copii deveniti mari, împreuna cu familiile lor. Indicatiile de consultatie terapeutica, de psihodrama analitica, de psihoterapie, de interventie educativa se succed, puse la proba timpului si punând în discutie presupozitii teoretice si procese psihoterapeutice si psihanalitice. Familiile nu sunt nici ele uitate. Michel Vincent le primeste, cu respect, într-un parteneriat de lucru menit sa le conduca spre recunoasterea suferintelor adolescentei si a vicisitudinilor acesteia. El ne înlesneste o privire novatoare asupra adolescentei, fara a renunta totusi la opera lui Freud si a celor care, de atunci încoace, au încercat sa teoretizeze experientele lor clinice. Michel Vincent este psihiatru si psihanalist, membru titular al Societatii Psihanalitice din Paris. De treizeci de ani, el se ocupa de adolescentii aflati în dificultate si de parintii lor, la Centrul Alfred Binet din Paris. Este, de asemenea, membru alSponsoring Commitee, din partea Asociatiei Internationale de Psihanaliza, pentru Societatea Româna de Psihanaliza.
Psihanaliza la vârstă mică.
Procesul psihanalitic la copil
Autori: R. Diatkine şi J. Simon
EFG, Bucureşti, 2006, 475 pag.
Traducere din limba franceză: Magda Ionescu
Stoc epuizat.
Este o carte destinată îndeosebi celor interesaţi de mişcarea ideilor psihanalitice, care, în timp, s-a îndreptat spre explorarea psihismului la vârste timpurii, până la începuturile vieţii. Lucrarea de faţă este structurată în două mari secţiuni: prima cuprinde grupaje de consultaţii terapeutice cu o fetiţă de 3 ani şi jumătate, redate aproape verbatim şi discutate apoi, în detaliu, de cei doi psihanalişti-autori, R. Diatkine şi J. Simon. A doua secţiune cuprinde capitole de reflectare teoretică şi clinică asupra procesului analitic în psihanaliza copiilor mici: „Stabilirea relaţiei psihanalitice”, „Elaborarea interpretativă şi efectele ei”, „Inconştientul copilului mic şi constituirea complexului Oedip”, „Fantasmele inconştiente” etc. Cartea este unul dintre rarele documente clinice de analiză şi prezentare a unui caz, precum au fost lucrările lui Freud (Dora, Micul Hans, Omul cu lupi, Preşedintele Schreber), ale Melaniei Klein (Richard), Serge Lebovici şi Joyce McDonald (Sammy) etc. Cei doi autori, a căror colaborare a fost deosebit de armonioasă în practică şi prezentarea clinică, afirmau: „dacă psihanaliza Carinei ni s-a părut relativ satisfăcătoare, nu este doar pentru că ne-a permis ilustrarea unui număr oarecare de cunoştinţe despre evoluţia psihismului infantil; este şi faptul că avem sentimentul că această experienţă a constituit un moment de cotitură important pentru copil şi a contribuit la a-i oferi posibilităţi evolutive mai bune.” Este o lectură captivantă şi deschizătoare de noi reflecţii clinice.
Arborele vieţii.
Elemente de psihopatologia bebeluşului
Autor: Serge Lebovici
EFG, Bucureşti, 2006, 340 pag.
Traducere din limba franceză: Sorina Pătraşcu
Stoc epuizat.
Conceput înainte de toate ca un instrument de transmitere a unei cunoaşteri şi de reflecţie pornind de la vizionarea practicii unui pedopsihiatru de excepţie, Profesorul Serge Lebovici, acesta ne invită în cabinetul său pentru a-l urmări în cadrul câtorva dintre consultaţiile psihoterapeutice pe care le-a condus şi înregistrat mai bine de 35 de ani la Bobigny, discutându-le împreună cu alte personalităţi din domeniul psihanalizei şi psihiatriei copilului cum sunt Michel Soulé, Bertrand Cramer, Bernard Golse, Jean-Paul Visier, Marie-Rose Moro etc. Acest pachet multimedia stă sub semnul transmiterii (inter- şi transgeneraţionale, dacă ne gândim la atât la interlocutorii lui Serge Lebovici din cadrul acestor înregistrări ca şi la noi, cei care avem acum posibilitatea de a-l vedea şi asculta) şi al legăturii. Este relevant ce ne transmite însuşi Serge Lebovici despre clinica şi practica sa: “Reacţia mea nu constă în prea multe lucruri, îi spun doar: « Eşti un bebeluş frumos », mângâindu-i capul. Şi mă retrag atunci când mama lui adoptă poziţia de mamă. Este empatia mea, atitudinea mea faţă de mamă şi bebeluş, care a permis ca bebeluşul să acţioneze asupra mamei, care m-a făcut să acţionez asupra ei şi care a făcut ca mama să mă facă să acţionez. Nu am putut face asta decât când a existat un acord între ei doi pentru a-mi oferi un rol. Empatia este o senzaţie profundă care m-a făcut să acţionez ca substitut al tatălui. Trebuia apoi să-l consolez pe tată că nu este tată, ceea ce n-am făcut suficient, fără îndoială; dar, în orice caz, am făcut ca mama şi copilul să se împace. Protejez relaţia dintre mamă şi bebeluş creând şi susţinând o relaţie eficace între ei în momentul în care mama simte că sunt pentru ea ca o mamă. Desigur, acest gest presupunea o întreagă perspectivă de transmitere intergeneraţională.”
Dialog cu Sammy.
Un caz de psihoză infantilă – studiu psihanalitic
Autori: Serge Lebovici, Joyce McDougall
EFG, Bucureşti, 2002, 448 pag.
Traducere din limba franceză: Corneliu Irimia
Stoc epuizat.
Această carte este consacrată prezentării unor documente referitoare la tratamentul psihanalitic al unui copil psihotic, tratament condus de Joyce McDougall cu asistenţa tehnică a lui Serge Lebovici. Producţiile unui copil psihotic sunt interesante prin frumuseţea lor, uneori tragică. Lumea fantasmatică în care trăiesc aceşti copii este tragică pentru că ea le traduce angoasa: ea pune constant sub semnul întrebării sentimentul pe care îl au în legatură cu unitatea lor şi cu cea a celor cu care trăiesc. Fanteziile bolnavului sunt o ilustrare remarcabilă a angoasei de fragmentare, de agresivitate, de devorare, a luptei defensive prin intermediul căutării unei fuziuni imposibile: psihoza apare ca singurul mod de relaţionare care evită ruptura predelirantă care duce la neant. Evoluţia relaţiei terapeutice poate conduce la neo-structurări mai evoluate. Acest fragment de tratament permite discutarea nu doar a fecundităţii abordării psihanalitice, ci şi a utilităţii acestei forme de psihoterapie în astfel de cazuri. Cartea răspunde dorinţelor celor care ar dori să ştie ce se întâmplă în cursul unui tratament psihanalitic. Faptul că mama pacientului a urmat un tratament psihanalitic cu analista acestuia din urmă face posibilă o comparaţie între structurile psihopatologice ale fiului şi ale mamei. Autorii încearcă să demonstreze că structura mamei a avut un rol activ în instituirea relaţiilor obiectale atât de perturbate cum sunt cele înscrise în carte.
Consultaţia terapeutică a copilului
Autor: D. W. Winnicott
EFG, Bucureşti, 2002, 424 pag.
Traducere din limba engleză: Daniela Luca
Stoc epuizat.
D.W. Winnicott aduce în teoria şi clinica psihanalitică lucrări clasice, de referinţă în plan internaţional: De la pediatrie la psihanaliză, Joc şi realitate, Bebeluşul şi mama lui, Deprivare şi delincvenţă, Natura umană, pentru a enumera doar câteva dintre ele. În Consultaţia terapeutică a copilului, Winnicott dezvăluie cu fineţe esenţialitatea explorării primelor interviuri clinice care pot oferi cheia cunoaşterii vieţii psihice a copilului. El aprofundează tehnica squiggle ca pe “o cale simplă de a intra în relaţie cu copilul”; este vorba de un desen realizat în comun, în care psihanalistul şi copilul participă la reconstrucţia istoriei timpurii a copilului şi a mediului său familial. Prin desenul său, care îl completează pe cel al psihanalistului (şi invers), copilul îşi exprimă sentimentele şi gândurile cele mai profunde, el participă viu la relaţia cu terapeutul în căutarea Self-ului autentic, a trăirilor timpurii, a relaţiilor precoce cu mama, cu tatăl, respectând simptomul, temerile, suferinţa. Winnicott regăseşte în cadrul terapeutic un “moment sacru” în care relevarea de sine luminează un interior pâna atunci obscur şi conflictual. Cartea cuprinde 21 de capitole care reprezintă tot atâtea descrieri ale unor consultaţii terapeutice pe care Winnicott, unul dintre cei mai renumiţi psihoterapeuţi de copii, le-a avut de-a lungul vieţii sale.
Scenariile narcisice ale parentalităţii.
Experienţa clinică ale consultaţiei terapeutice
Autori: J. Manzano, E. Palacio Espasa, N. Zilkha
EFG, Bucureşti, 2002, 200 pag.
Traducere din limba franceză: Magda Ionescu
Stoc epuizat.
Practica îndelungată a autorilor privind intervenţiile psihoterapeutice scurte părinţi-copii/adolescenţi (consultaţii terapeutice) le-a permis să degajeze un concept central, numit de către ei scenarii narcisice ale parentalităţii. În primele capitole ale acestei lucrări sunt prezentate diferitele aspecte ale acestui concept. După o situare a elementelor fundamentale ale tehnicii autorilor în cadrul mai vast al psihoterapiilor de inspiraţie psihanalitică, este abordată o parte clinică în care sunt expuse rezultatele unei analize a diferitelor cazuri întâlnite în practica autorilor. Sunt descrise scenarii tipice ale parentalităţii, care permit o clasificare a configuraţiilor clinice cele mai frecvente şi este propusă o semiologie descriptivă şi dinamică a psihopatologiei relaţiei părinte-copil. Fiecare din aceste configuraţii este ilustrată cu exemple clinice. Un ultim capitol reuneşte concluzii clinice şi teoretice.
Normal şi patologic la copil.
Evaluări ale dezvoltării
Autor: Anna Freud
EFG, Bucureşti, 2002, 218 pag.
Traducere din limba engleză: Claudia Alecu, Cătălin Popescu
Stoc epuizat.
În 1951, Anna Freud, singura dintre copiii lui Sigmund Freud devenită psihanalist, fondează la Londra Hampstead Clinic, o clinică de psihoterapie pentru copii. Normal şi patologic la copil, apărută la Londra în 1965, reprezintă o sinteză a experienţei clinice, terapeutice şi teoretice a psihanalizei copilului. A. Freud reexaminează graniţa dintre normal şi patologic în dinamica dezvoltării umane, conflictele intrapsihice necesare şi inerente dezvoltării, simptomele tranzitorii ale devenirii psihice, ca şi cele care se constituie la copil sau la adultul de mai târziu într-o structură patologică. Ea propune în continuare criterii diagnostice şi perspective psihoterapeutice. Normal şi patologic la copil este o carte pentru psihologi, psihoterapeuţi, psihiatri, educatori şi părinţi
Eul şi mecanismele de apărare
Autor: Anna Freud
EFG, Bucureşti, 2002, 176 pag.
Traducere din limba engleză: Andrei Constantinescu
Stoc epuizat.
Lucrarea Annei Freud este recunoscută ca o contribuţie majoră în cercetarea psihanalitică, ea bucurându-se de statutul unei lucrări clasice. În acest volum, ilustrat cu cazuri clinice fascinante de copii şi adolescenţi, autoarea pune în discuţie acele măsuri adaptative prin care viaţa pulsională ajunge să fie controlată, precum şi modul în care sunt evitate afectele dureroase sau neplăcute. Într-un stil extrem de clar, autoarea prezintă teoria mecanismelor de apărare pentru ca apoi să insiste asupra operaţiilor defensive pe care Eul le pune în mişcare pentru a evita neplăcerea şi anxietatea şi prin care îşi exercită controlul asupra comportamentului impulsiv, a afectelor şi urgenţelor pulsionale (negarea prin fantasmă, negarea prin cuvânt şi act, restrângerea Eului, identificarea cu agresorul). Autoarea pune un accent deosebit şi pe procesele defensive prezente la pubertate: ascetismul, intelectualizarea, iubirea şi identificarea.
